Login Form




Welcome to the Frontpage
Depresiunea Petrosani PDF Imprimare Email
Scris de Administrator   
Miercuri, 06 Iulie 2011 18:38

Depresiunea Petroşani esta aşezată în partea de sud-vest a României, la extremitatea sudică a judeţului Hunedoara , fiind una dintre cele mai pitoreşti depresiuni din ţară.Această regiune intracarpatică transilvăneană, situată la 500 m deasupra marii este înconjurată de patru massive muntoase: Munţii Parâng la est, Munţii Şureanu la nord-est, Munţii Vâlcan la sud şi Munţii Retezat la nord şi nord-vest.Depresiunea este străbătută de Jiul de Vest şi Jiul de Est, ape care primesc o serie de afluenţi.Are o lungime de 45 km şi o lăţime de 2-10 km şi se lărgeşte uşor de la vest spre est.

Jiul de Vest are o lungime de 51,4 km, un bazin cu o suprafaţă de 534 km[2] şi izvorăşte din muntele Retezatul Mic, la o altitudine de 1760m.Mai précis râul se formează în căldarea Scorotelor, aflată la poalele vârfului Drăgşanu, unde se adună albiile câtorva torente: Scorota Seacă, Scorota Verde, Scocu Scorotei.Pe dreapta(sud) valea Jiului de Vest este mărginită de masivele muntoase Oslea-Vâlcan, iar pe stânga (nord) se află masivul Retezat. O excursie pe valea Jiului de Vest oferă satisfacţii şi celui mai pretenţios drumeţ de munte. Pe porţiunea în care Jiul de Vest se strecoară prin împărăţia de frumuseţe a Retezatului Mic , râul ne poartă printr-o lume fantastică de chei, peşteri, scocuri, pereţi traforaţi şi multe alte plăsmuiri carstice. Aici, la izvoarele Jiului de Vest, trebuie cercetate cu mare atenţie mai ales asa numitele scocuri, un fel de chei adânci şi foarte înguste, cu pereţii de zeci de metri înălţime, în care de-abia încape un om, tăieturi în stâncă împodobite cu dantelării în calcar, cum numai apa şi vântul le pot modela în răstimpul a sute şi mii de ani.Jiul de Vest primeşte o serie de afluenţi care au săpat chei impunătoare şi cascade. Afluenţii mai importanţi pe partea dreaptă dinspre Munţii Vâlcan sunt : Jidanul, Valea Boului, Gârbovu, Rostoveanu, Valea de Peşti, Balomir, Braia, Baleia, Morişoara iar de pe partea stănga dinspre Munţii Retezat sunt : Buta, Lazăru, Bilugu, Valea de Brazi, Sterminos, Mierleasa, Crividia.

Jiul de Est are un curs de 28km lungime, bazinul său hidrografic însumează 479 km pătraţi .Undele râului se nasc în partea estică a Depresiunii Petroşani , între masivele Şureanu şi Parâng. Izvorul acestui râu se află la sud de culmea Şureanului .Afluenţii de pe partea dreaptă dinspre Munţii Şureanu sunt : Voievodul, Bilele, Răscoala, Taia, Băniţa, iar pe partea stângă, dinspre Munţii Parâng , primeşte afluenţii : Sterminos, Lolea, Cimpa, Giorganu, Jieţul, Maleea.

Jiul de Vest şi Jiul de Est se unesc la Livezeni-Iscroni dând naştere Jiului care străbate minunatul defileu de 30 de km dintre Munţii Parâng şi Munţii

Vâlcan. .

În această depresiune pe 45 km lungime se află localităţile : Petrila (Lonea, Jieţ, Cimpa), Petroşani (Dâlja, Livezeni ) Aninoasa (Iscroni),Vulcan (Dealu Babii , Paroşeni), Lupeni, Uricani (Câmpu lui Neag, ).În zilele noastre aceste aşezări formează aproape un tot unitar cu aproape 150.000 de locuitori. Accesul în Depresiunea Petroşani se poate face pe linia de cale ferată Craiova-Petroşani-Simeria, din care la Livezeni se ramifică linia secundară Petroşani-Lupeni sau pe şoseaua naţională DN 66 Târgu Jiu-Petroşani-Haţeg-Simeria din care la Livezeni se ramificăşoseaua 66A Livezeni-Vulcan-Lupeni-Uricani-Câmpu lui Neag.Am menţionat că depresiunea este înconjurată de patru masive muntoase, fiecare dintre ele având frumuseţile sale şi din depresiune se pot organiza numeroase excursii pe trasee turistice mai grele sau mai uşoare.Prezentarea noastră turistică încearcă să prezinte aceste locuri minunate, evidenţiindu-le în prezentarea fiecărui masiv pe cele care au ca punct de pornire Depresiunea Petroşani.

Ultima actualizare în Luni, 15 August 2011 15:27
 

Who's Online

Avem 3 vizitatori online

Advertisement

Featured Links:
Vremea
Vezi cum e vremea acum in valea Jiului.
Alte linkuri
Alte linkuri.

Newsflash

Depresiusnea Petroşani a fost populată începând din secolele XVII-XVIII,când pe rând s-au format şi aşezările, cele mai multe prin trecerea locuitorilor din Ţara Haţegului.La început locuitorii s-au numit jieni dar în timpul ocupaţiei austro-ungare au căpătat porecla de momârlani.Termenul de momârlan este relativ nou,nu mai vechi de 187O.Străinii care au venit aici să cerceteze zona din punct de vedere geologic au rămas impresionaţi de această lume arhaică,zicând aceştia sunt rămăşiţe de daci.

Termenul de momârlan are mai multe înţelesuri

-urmaşii dacilor rămăşiţă în maghiară-maradvany

-din latină momo-ţăran,lan-băştinaş

Momârlan este deci om al locului,om de vatră,de baştină care a locuit aici din vremuri străvechi.În prima ediţie a Dex-uluilui Lazăr Săineanu din 1896 –momârlan era definit ca un bădăran,mârlan, ţopârlan,iar la punctul 2 joc de copii.Astăzi momârlanii formează relativ o comunitate mică în Depresiunea Petroşani, numărul lor fiind între 1O.OOO-2O,OOO de locuitori.Această lume a Ţinutului momârlanilor din Depresiunea Petroşani a avut oarecum un statut de comunitate închisă,momârlanii nedorind să-şi destăinuie viaţa şi

grijile celor din afara satului.Trăiau după tradiţiile lor intangibile şi îşi construiau casele aşa cum o făceau odinioară dacii,din bârne necioplite,încheiate la capete cu imbucătură numită coadă de rândunică.Bârnele erau aşezate de obicei pe un zid simplu de piatră,sub casă aflându-se beciul.Casele aveau formă dreptunghiulară,constând în general din două camere cu un coridor lung situat în faţă,având lungimea celor două camere şi aproximativ un metru lăţime,numit târnaţi.Acoperişul casei era din şindrilă confecţionată în general din lemn de brad.În ocol-curte mai era o cămară,bucătăria de vară,grajdul prevăzut cu şură.Clădirile înconjurau pe patru laturi o curte interioară, aşa numită casă cu ocol întărit parcă ar fi mici incinte de cetate.Cei mai mulţi şi-au construit locuinţele mai sus pe versanţi,pe terenuri mai înalte,acolo unde nimeni nu putea să le exproprieze terenul.Colibele sunt construcţii pastorale în afara satului în zona păşunilor şi fânaţelor subalpine.Sunt construcţii mici,alcătuite dintr-o singură încăpere pentru locuit,iar în cazul în care terenul permite şi urcatul vacilor iarna,se mai construieşte încă o încăpere separată pentru acestea un fel de grajd.La colibă.momârlanii urcă cu oile primăvara pentru păşunatul ierbii, înainte de a urca la munte.Vara în lunile iulie,august urcă la colibă pentru a face fânul necesar pentru iarnă.Fânul se face în clăi acolo ,nu se coboară acasă..Toamna după alesul oilor, momârlanii coboară din nou cu oile la colibă pentru a păşuna iarba ce a crescut de la cositul fânului în cursul verii.În jurul colibei există holde unde se seamănă de obicei cartofi pentru asigurarea hranei pe perioada cât stau cu oile la fân.Iarna de obicei după Sf.Ioan când se încheie la sate perioada sărbătorilor de iarnă,momârlanii urcă cu oile la fân.Fânul este dat oilor pe terenul de fânaţ în aşa numite ţarini care se mută din loc în loc,prin această metodă asigurându-se fertilizarea naturală a terenului.Stânele montane sunt construite în zonele alpine unde oierii vărează oile.De la Sărbătoarea Sfinţilor Constantin şi Elena,oile sunt urcate la munte unde stau până în jurul lui 1 septembrie în devălmăşie.Stânile sunt construite din bârne lungi de brad,cioplite cu barda.În general ele sunt formate din două încăperi,una mai mare şi un a mai mică, fără uşi între ele.În încăperea mare se face focul în mijloc pe vatră,iar fumul iese din stână pe sub streaşină prim spaţiile libere dintre bârne şi acoperiş.În apropierea stânei se află strunga pentru muls oile,şi un loc potrivit unde oile să doarmă noaptea,o pajişte mai întinsă numită târlă.De multe ori în apropiere erau şi stâne de vaci,de unde laptele era coborât la 2-3 zile pentru valorificat.Cunoscute erau stânele de vaci de la Negrele şi Dealu Mare din Bărbăteni,Pietricelele dinValea de Brazi,stânele La Fete de lângă Cabana Buta.Din păcate ele au rămas doar amintiri.Poate că-n următorii ani ,în munţii noştri,vechile stâne vor deveni muzee în aer liber,pentru atracţia turiştilor.

Creşterea animalelor a constituit o ocupaţie de bază a ţăranilor din Depresiunea Petroşani.Sfârşitul lunii mai prilejuieşte un eveniment deosebit în viaţa oierilor din zonă,urcatul oilor la munte şi apoi mult aşteptatul măsurat al oilor.Pe măsura încălzirii timpului se practică tunsul oilor.După tuns,urmează „boitul oilor”cu vopsele de diferite culori.Pe lângă acest semn oierii mai folosesc un semn care marchează definitiv oile proprii.Este un semn mai dur,făcut în urechea oii ,în mod obişnuit cu potricala sau alt obiect tăios.Cu câteva zile înainte de scoate oile la munte ,oierii unul sau doi din fiecare familie urcă la munte, pentru a pregăti terenul.Se amenajează stâna,se reface strunga,se curăţă izvoarele de unde se va aduce apa la stână.Oile se împart în oi cu lapte şi oi sterpe.Oile sterpe urmează să fie duse la o înălţime mai mare a muntelui decât cele cu lapte.

Măsuratul oilor este unul dintre cele mai importante momente din viaţa oierilor.În ziua stabilită pentru măsurat sunt prezenţi toţi oierii,însoţiţi de membrii familiei pentru a participa la acest eveniment.În funcţie de cât lapte a fost la măsurat,fiecare oier va primi brânză în cursul verii,cât stau cu oile la munte.După terminarea măsuratului are loc petrecerea la care participă toţi cei prezenţi la eveniment.Pe parcursul verii,în funcţie de cantitatea de lapte obţinut la măsurat,familia fiecărui oier merge la munte pentru a-şi însuşi brânza cuvenită.

În comunitatea momârlanilor s-au păstrat mai multe obiceiuri,care chiar dacă au suferit unele schimbări,atrag atenţia celor din afara comunităţii.

Obiceiul îngropării morţilor în grădina din apropierea casei îşi are rădăcinile în urmă cu mai bine de câteva secole,când exista credinţa,că morţii,ca şi viii, trebuie să se afle în apropierea familiei,chiar şi după ce au trecut la cele sfinte.La înmormântarea feciorilor, la mormânt în colţul stâng,în apropierea crucii se pune un brad adus de la munte,care va evoca dispariţia unui falnic brad din sânul comunităţii.Un număr impar de feciori 7-9-11 se deplasează la munte în zona de pădure deasă, unde cresc brazi înalţi,în vederea tăierii bradului.Lungimea bradului este în funcţie de numărul anilor feciorului decedat.Un fecior începe să cânte din fluier a jale,iar altul loveşte cu securea urmând ca fiecare grup să dea câte o lovitură,până ce bradul cade.Până la apropierea vârfului crengile se îndepărtează, iar bradul este transportat pe umeri de feciori aşezaţi în şir indian.În întâmpinarea feciorilor ce coboară bradul,veneau bocitoarele şi fluieraşi cu melodii de jale şi cu cântecul bradului.

„Tinerele voinic

Ce gând ţi-a venit

De mânaşi

Toţi, cu-n toporaş,ţie să-ţi aducă

Nevastă brădată

Naltă,sprâncenată?”

Tulpina bradului se înflorează după priceperea meseriaşilor prin decupare de coji.

Străbătând zonele montane din împrejurimile Depresiunii Petroşani,dăm foarte des de „Omul de patră”zidit din lespezi de piatră şlefuite şi lustruite de-a lungul secolelor de priceputul meşter care este natura şi aşezate cu migală,una peste alta,circular de mâna creatorului om,până la un stat de om,cu bază mai lată pentru a dura în lupta cu veacurile,subţiindu-se apoi la vârf.Privit mai ales de la distanţă,pare într-adevăr a fi un om,încremenit în timp.Numele acestor stranii construcţii diferă în Depresiunea Petroşani de la sat la sat.În unele sunt numite oameni de piatră,în altele momâi şi fine în altele se confundă cu gomilele.Rolul omului de piatră este atribuit în fiecare sat în funcţie de modul cum este numit.În unele sate ţin locul sperietorilor pentru păsări postate în holde.Alţii consideră că rolul lor ar fi acela de a se constitui în piatră de hotar între munţi.Şi azi momârlanii îşi mai marchează hotarul între proprietăţi cu pietre îngropate parţial în pământ.O parte dintre oieri afirmă că rolul oamenilor de piatră ar fi acela de a se constitui într-un punct de reper.Omul de piatră ar fi o creaţie a ciobanilor de-a lungul timpului deci ar fi marcaje ciobăneşti.

Un obicei care adună comunităţile de momârlani este nedeia.Nedeile sunt petreceri câmpeneşti,care se ţin cu ocazia unor date calendaristice importante.Ele se ţin în preajma satelor-nedeile de sat şi pe culmile munţilor-nedeile de munte.În comunităţile de momârlani cele mai cunoscute nedei de sat se ţin după Paşti.

-La Biserica Sânioni,cel mai vechi lăcaş de cult din Depresiunea Petroşani,nedeia are loc în ziua a doua de Paşti.

-Duminica Tomii, prima duminică după Paşti este ziua aleasă de sătenii din Câmpu lui Neag pentru a ţine nedeia de la Câmp.

-Nedeia de la Dealu Babii are loc în fiecare an în a treia duminică după Paşti.

Nedeile de munte se ţin tot cu ocazia unor serbători religioase.

-Straja este locul unde în fiecare an la data de 24 iunie adică de de ziua naşterii Sf. Ioan Botezătorul se organizează Nedeia Sânzienilor.

-Pe 29 iunie pe muntele Zănoaga se organizează Nedeia de Sânpetru.

-Nedeia de pe muntele Tulişa are loc pe 2O iulie,când lumea creştină îl serbătoreşte pe Sf. Ilie.

-La 15 august de Sfânta Maria în masivul Parâng se organizează Nedeia Troiţei.

Putem spune că în ultimul timp în Depresiuna Petroşani în comunităţile de momârlani nedeile au reânviat ele putând constitui un sprijin moral pentru membrii acestei comunităţi.De asemenea în viitor aceste manifestări trerbuie valorificate tot mai mult şi din punct de vedere turistic.